Buna tuturor,

Masina in flacari

Am vazut adineauri un filmulet pe Evenimentul Zilei care prezenta operatiunea de salvare a unui copil dintr-o masina in flacari. Am fost extraordinar de emotionata de lupta acelor oameni pentru viata copilului. Putini si-ar risca propria viata mai ales cand vine vorba de foc.

Iata ca exista oameni care isi pun viata in pericol doar pentru a-i oferi altui om sansa de a se trezi si a doua zi dimineata si sa ii mangaie soarele obrajii.

Dragilor si dragelor, talentul nu tine cont de varsta. Pot fi batrani sau pot fi tineri, multi au talent si punct.

Aidan Davis este un pustiulica de 11 ani doar, cu un talent de nemasurat. De ce zic asta ? Danseaza incredibil de bine si de asta va veti convinge imediat :

Sincera sa fiu, m-am saturat sa astept in autobuz cate 10-15 minute ca sa pot sa ajung de la o statie la alta. De multe ori, de la o vreme, merg pe jos distante de 3-4 statii deoarece “mersul pe jos face piciorul frumos”. Imi place sa cred ca miscarea asta imi face bine, insa, cu siguranta, nu ne va scapa de aglomeratia din trafic.

Azi am stat in 311 peste 20 de minute ca sa trec de pasajul de la Piata Muncii. Caldura din autobuzul cu aer conditionat, care nu functiona in acele momente si care ma stresa cu posterele care spuneau  :”In timpul functionarii instalatiei de aer conditionat va rugam sa nu deschideti geamurile”, m-a adus la capatul rabdarii. In fine, cred ca voi renunta la autobuz si voi merge pe jos, e mai sanatos si mai rapid!

Statia tramvailui 34

Desi, odata cu inaintarea in varsta, se presupune ca inveti mai multe despre viata si cantaresti lucrurile mult mai bine, multi batrani si mai ales batrane devin cu adevarat nesimtiti/te.

Cu cateva zile in urma, eram in statie la tramvaiul 34. Vine tramvaiul, ma apropii de usa, ma dau intr-o parte sa coboare lumea si cand incerc sa pun piciorul pe prima treapta, o baba se baga in fata mea, ma impinge ca disperata doar ca sa urce ea prima. Nici nu a urcat bine ca deja alerga ca nebuna dupa locuri pe scaun si, din fericire pentru mine, nu a gasit nimic liber. Evident, i-am spus, pe scurt, ca are mare noroc ca nu primeste un pumn in fata la cat de nesimtita a fost si, desigur, pe toata durata calatoriei cu tramvaiul am fost foarte nervoasa din cauza ei.

Varsta inaintata nu garanteaza bunul simt!

Cine lupta, iese castigator

Vad in fiecare zi cate un caz referitor la o persoana care nu mai are mult de trait insa se incapataneaza sa lupte. Lupta cu tarie in ceea ce simte si in ceea ce crede si, spre deosebire de noi ceilalti care nu apreciem ceea ce avem, traieste totul la intensitate maxima.

Fiecare secunda inseamna un gand, fiecare minut inseamna o zi si fiecare zi inseamna o victorie impotriva mortii.

Acesti oameni trebuie apreciati si ar trebui sa le urmam exemplul. Noi suntem sanatosi dar maine este posibil sa pierdem asta si atunci, ce vom face atunci ? …

Dragilor si dragelor cititoare, am luat licenta! In sfarsit dupa atata asteptare si emotii si nopti nedormite, am scapaaaaaaaaat!

Diploma in sfarsit )

Nu mai am de ce sa ma tem, imi pot vedea de treaba mai departe! Am vazut totusi o faza foarte tare la licenta : la universitatea Spiru Haret, unde am facut eu studiile universitare, cand trebuia sa intram in sala de examen, ne-a luat la trei-pazeste un bodyguard de la o firma de protectie obscura, care avea in el un tupeu incredibil.

Gesturile sale tradau o educatie de cel mult 2 clase primare de aceea nu merita sa il mai pomenesc in continuare. Sper ca voi sa nu fi vazut asa ceva, oricum eu v-am povestit ce am vazut eu, asa cum am promis la inceputurile acestui blog! Bafta tuturor la examene!

Mall Baneasa

Sambata am fost la plimbare prin Mall Baneasa. Am fost surprinsa sa vad cat de mare este.

Plimbarea a fost foaaaaarte lunga datorita faptului ca s-au deschis mai multe aripi care pana atunci fusesera inchise. Astfel, am dat o tura prin Carrefour, am fost si prin Ikea unde am luat pranzul.

A fost o chestie marfa tura prin Bamboo, magazinul de decoratiuni. Am cumparat, desigur, o gramada de produse de la ei, in mare elemente care imparfumeaza camera.

Finalul zilei prin Mall-ul Baneasa a fost neplacut si m-a adus cu picioarele pe pamant si mi-a amintit ca traiesc in Romania. Eram la capatul lui 335 si 131. Un autobuz 131 a oprit in statie si eu si cei cu care eram ne-am indreptat catre acesta. Recunosc, statia nu era unde oprise el, insa nu am stiut. Acesta a inceput sa gesticuleze agresiv si sa injure in sensul ca “ce p**a mea vreti mah?”. Acest lucru mi s-a parut inacceptabil si sincer i-as fi zis ceva “de dulce” si eu, dar imi place sa nu ma cobor la nivelul unor animale cu chip de om.

Floare verde de piper (inca o data)

Esti de rahat domn sofer (pe 131)

Credeai ca la metrou e liber ? Te inseli )

Intamplarea face ca in deplasarea catre serviciu trebuie sa am de-a face cu metroul, printre altele, cum am mai spus, vestitul 104 e partener de nadejde. Asa, sa revin la problema ); eram la metrou si ma duceam la munca. Am coborat la Victoriei si acolo trebuie sa schimb metroul. Sincer, am ramas de-a dreptul socata in momentul in care pe scara, urcand, o fata a fost impinsa de o femeie la 45 de ani, care cobora cu viteza. Aceasta i-a pus tinerei mana in piept, a impins-o cu putere si a dat-o la o parte, ea coborand fara nici o jena printre ceilalti calatori. Acea femeie merita sa fie batuta grav de tot, deoarece, nu e uman sa ii lovesti pe ceilalti doar pentru ca te grabesti tu sau pentru ca esti suficient de prost-crescut(a) incat sa nu tii cont ca sunt tot oameni si ceilalti.

Unde am ajuns sa traim ? E jungla cu adevarat, deoarece metafora a devenit realitate.

La intersectia de la Delea Noua am avut, din pacate, ocazia sa vad un accident intre un Matiz si un Volkswagen Polo. O tipa a fortat culoarea semaforului si a intrat pe rosu in intersectie lovind Polo-ul. Matizul aproape s-a rasturnat iar Volkswagenul a iesit destul de sifonat. Colac peste pupaza, soferita a incercat sa fuga de la locul accidentului, insa nu a reusit, soferul accidentat reusind sa o prinda din urma.

Intr-un final, am plecat spre casa, vazandu-mi de drum, destul de serios afectata de imaginea unei masini dezechilibrata, care mergea pe 2 roti si care putea provoca o adevarata tragedie.

Azi de dimineata ma indreptam spre serviciu, buimaca si ametita complet. Am ajuns la o traversare si asteptam, gresit, ce-i drept, sa se faca verde, dar nu eram pe trotuar ci coborasem pe trecere putin. Un dobitoc, ca altfel nu am cum sa il numesc, a virat dreapta brusc, exact pe langa mine, aproape ca m-a sters cu partea laterala dreapta a masinii lui. Stiu ca virajele la dreapta se iau strans, dar, asta nu e un motiv sa treci peste oameni, chiar daca nu eram intr-o situatie complet regulamentara din punct de vedere rutier. Putea sa opreasca sau macar sa incetineasca, sa dea si el un claxon si logic ne-am fi dat cu totii la o parte, dar dobitocul a trebuit sa faca asa. Rusine domn sofer si pentru tine ia de aici :

“Floare verde de piper

Esti cel mai praf sofer

Floare verde de piper

Esti dobitoc domn’ sofer”